TETRAGRÁMĂ s. f. 1. nume din patru litere. ◊ grup de patru litere. 2. portativ de patru linii, în sec. XI. (< it. tetragramma) Vezi definitia »

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec. Vezi definitia »

ARHITECTÓNICĂ s.f. Îmbinare a elementelor constitutive ale unei construcții. ♦ (Fig.) Construire, mod de îmbinare, de realizare. [Cf. fr. architectonique, germ. Architektonik]. Vezi definitia »

HALOGENÚRĂ s.f. Compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halogénure]. Vezi definitia »

IMPÓSTĂ s. f. 1. bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă, sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. (< fr. imposte) Vezi definitia »