POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj., adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ. Vezi definitia »

ASTURIAS, Miguel Angel (1899-1974). scriitor și diplomat guatemalez. Scrieri inspirate de străvechea civilizație maya („Legendele Guatemalei”). Romane consacrate istoriei și problemelor sociale ale țării sale: „Domnul președinte” (imagine tragică a dictaturii autohtone), „Oameni de porumb”, „Papa verde”. Însemnări despre România; traduceri din proza românească. Premiul Nobel pentru literatură (1967). Vezi definitia »

caritas, caritasuri s. n. (pub., peior.) escrocherie de proporții, care constă în atragerea banilor de la populație în schimbul promisiunii obținerii unor câștiguri consistente. Vezi definitia »

codevalmas Vezi definitia »

STAS s. n. standard de stat. (< sta/ndard de/ s/tat/) Vezi definitia »