PUBLICÍSTIC, -Ă, publicistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea publicațiilor periodice dintr-o anumită epocă, considerate ca mijloc de informare a publicului; presă. ♦ Îndeletnicirea publicistului. 2. Adj. Care aparține publiciștilor sau publicisticii (1), privitor la publiciști sau la publicistică. – Publicist + suf. -ic. Cf. germ. publizistisch. Vezi definitia »

HISTOCHÍMIC, -Ă, histochimici, -ce, adj. De histochimie. – Din fr. histochimique. Vezi definitia »

BRÚDNIC², -Ă, brudnici, -e, adj. (Reg.) Brudiu. – Din brud[iu] + suf. -nic. Vezi definitia »

FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico]. Vezi definitia »

TÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre o vocală, o silabă) Pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accent muzical; (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. 2. (Med.; și s.n.) (Substanță, medicament) care întărește organismul, reface forțele; întăritor. // (Și în forma toni-, tono-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „întăritor”, „care fortifică”. [< fr. tonique, it. tonico, cf. gr. tonikos]. Vezi definitia »