EPITÉT, epitete, s. n. Determinant expresiv, de obicei cu funcțiune de adjectiv, pus pe lângă un substantiv. – Fr. épithète (lat. lit. epitheton). Vezi definitia »

INFRASÚNET s. n. sunet cu o frecvență mai mică decât frecvențele auditive, neputând fi deci perceput de urechea omului. (după fr. infra-son) Vezi definitia »

PARCHÉT s. n. I. piesă de lemn în general de esență tare, pentru pardoseli; pardoseala însăși. II. fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în curs de exploatare. III. instituție judiciară care face cercetări în materie penală; localul în care funcționează; funcționarii ei. (< fr. parquet) Vezi definitia »

CUARTÉT s. n. v. cvartet. Vezi definitia »

GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism) Om rău, afurisit. – Tc. cenabet „impur, mizerabil”. Vezi definitia »