EPONÍM, -Ă, eponimi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Magistrat care, în antichitate, dădea numele său anului. 2. Adj. Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. – Din fr. éponyme. Vezi definitia »

PALIM- elem. pali¹-. Vezi definitia »

MATRONÍM s. n. matronimic. (< fr. matronyme) Vezi definitia »

PERFECTÍSIM, -Ă adj., adv. (Liv.) Extrem de bine. [Cf. lat. perfectissimus, fr. perfectissime]. Vezi definitia »

UNANÍM, -Ă, unanimi, -e, adj. Acceptat, împărtășit de toți, care exprimă un acord total; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor; fără excepție, general. ♦ (La pl.) Care au aceeași părere, a căror părere coincide. – Din fr. unanime. Vezi definitia »