TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus. Vezi definitia »

INTRODÚS, -Ă, introduși, -se, adj. (Despre oameni) Care are relații cu multă lume. ♦ Care cunoaște bine și amănunțit o problemă. – V. introduce. Vezi definitia »

ANASTASIUS, numele a doi împărați bizantini: A. I (491-518). A construit în 512 un zid de apărare de c. 80 km la N de Constantinopol („Zidul lui Anastasius”). A. II (713-715). Vezi definitia »

ANTEPÚS, -Ă, antepuși, -se, adj. Care a fost pus înainte. – V. antepune. Vezi definitia »

ÓPUS¹, opusuri, s. n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus. Vezi definitia »