TIGÁIE, tigăi, s. f. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă și cu o coadă lungă, întrebuințat la prăjit. ♦ (Reg.) Cratiță cu două toarte în care se fierbe mâncarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă. – Din bg. tigan, scr. tiganj. Vezi definitia »

SPINALGÍE s.f. Durere a coloanei vertebrale. [Gen. -iei. / < fr. spinalgie, cf. lat. spina – coloană vertebrală, gr. algos – durere]. Vezi definitia »

FONASTENÍE s. f. oboseală a organelor vocale. (< fr. phonasthénie) Vezi definitia »

ORONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. ramură a toponimiei care studiază denumirile formelor de relief. (< fr. oronymie) Vezi definitia »

POPORÁȚIE, poporații, s. f. (Înv.) 1. Populație (1). 2. (La sg.; colectiv) Popor (4). [Var.: poporațiúne s. f.] – Din popor (după lat. populatio, fr. population). Vezi definitia »