Definita cuvantului locul
LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruță a unui fruct în care se află semințele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locul
băltăréțul (vânt) s. n. art., neart. băltăréț Vezi definitia »
MAJÚSCUL, -Ă, majusculi, -e, s. f., adj. (Literă sau caracter de literă) care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii și ale cuvintelor cu care începe o frază, pentru a individualiza un cuvânt într-un text etc. și care diferă de celelalte prin formă și mărime; (literă) mare. – Din fr. majuscule. Vezi definitia »
bul (-luri), s. n. – (Arg.) Fese. Țig. bul (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 131; Juilland 159). – Der. bul, s. n. (act sexual); bulan, s. n. (cur; vagin); buleală, bul(e)ai, s. f. și n. (act sexual); bulă, s. f. (prostituată); buli (var. bulăni) vb. (a face un act sexual); bulică, bulangiu, s. m. (pederast); bulăneală (var. bulăngeală), s. f. (act sexual); bulangioaică, s. f. (prostituată). Vezi definitia »
INCREDÚL, -Ă adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva; greu de convins. [Cf. fr. incrédule, lat. incredulus]. Vezi definitia »
RETÍCUL s.n. 1. (Liv.) Desen sau structură având forma aproximativă a unei rețele, a unei plase. ♦ Placă transparentă pe care sunt trasate la distanțe egale linii orizontale și verticale și care, așezate într-o lunetă, servește la vizarea precisă a obiectelor. 2. Formație anatomică cu aspect de rețea. [< fr. réticule, cf. lat. reticulum]. Vezi definitia »