CÓNTE¹, conți, s. m. 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu. – Din fr. comte. Vezi definitia »

STABILITÁTE s.f. 1. Însușirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială când este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a-și păstra locul; fixitate. [Cf. it. stabilità, lat. stabilitas, fr. stabilité]. Vezi definitia »

FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis. Vezi definitia »

PRETENȚIOZITÁTE s. f. faptul de a fi pretențios. (< it. pretenziositá) Vezi definitia »

OVREIÉȘTE adv. (Înv. și reg.) Evreiește. ♦ În limba ebraică; evreiește. [Pr.: -vre-ieș-] – Ovrei + suf. -ește. Vezi definitia »