PARAGRÁMĂ s.f. Greșeală de ortografie care constă în folosirea unei litere în locul alteia. ♦ Figură de stil constând în pronunțarea echivocă, involuntară sau intenționată, de obicei a ultimelor cuvinte dintr-un enunț. [< fr. paragramme, gr. paragramma]. Vezi definitia »

ISONÉFĂ s.f. v. izonefă. Vezi definitia »

TRITONÍDĂ, tritonide, s. f. Zeiță marină. – Din fr. tritonide. Vezi definitia »

a fi atins de filoxeră expr. (iron.) a fi nebun. Vezi definitia »

velínță (-țe), s. f. – Cergă, pătură, covor, cuvertură. – Mr. viledzà. De la Valencia (Schuchardt, Literaturblatt, 1893, 177; Meyer, Neugr. St., II, 17; Bogrea, Dacor., III, 738), prin mijlocire orientală, cf. ngr. βελέντσα, tc. velençe, alb. veljendzë, sb. velenca, pol. welenc. Der. din mag. Velencze „Veneția” (Miklosich, Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai puțin probabilă, cf. și bresc. valensana. Numele se datorează reputației vechilor țesături de Valencia. Ipoteza lui Pascu, I, 192 (tracul *vellenza, în legătură cu lat. vellus „lînă”) este de nesusținut. Este dubletul lui verincă, s. f. (Trans., covor). – Der. velințar, s. m. (vînzător de velințe). Vezi definitia »