ANTONOMÁZĂ s.f. Figură de stil constând în folosirea unui nume comun în locul unui nume propriu și invers. [Var. antonomasie s.f. / < fr. antonomase, cf. it., gr. antonomasia < anti – în loc de, onoma – nume]. Vezi definitia »

ALBÍȚĂ, albițe, s. f. 1. (Iht.) Obleț. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Alb + suf. -iță. Vezi definitia »

IZOCLÍNĂ, izocline, s. f. Linie care unește, pe o hartă, punctele care au aceeași înclinație magnetică. – Din fr. isocline. Vezi definitia »

VERVÉNĂ s. f. elem. verbină. Vezi definitia »

MICROPARTÍCULĂ, microparticule, s. f. Particulă materială foarte mică. – Din fr. microparticule, engl. microparticle. Vezi definitia »