NEOHEGELIANÍSM s. n. curent filozofic contemporan apărut în Anglia, care stimulează studiul filozofiei lui Hegel, dar preia din aceasta laturile ce țin de sistemul său idealist, interpretându-le în spirit subiectivist. (< fr. néo-hégélianisme) Vezi definitia »

SEDENTARÍSM s.n. Viață sedentară, lipsită de mișcare; sedentaritate. [< sedentar + -ism]. Vezi definitia »

CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. Vezi definitia »

NEOCONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic apărut în China în sec. X-XIII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. [Cf. fr. néo-confucianisme]. Vezi definitia »

MONOMORFÍSM s.n. (Mat.) Homomorfism injectiv. [Cf. gr. monos – unic, morphe – formă]. Vezi definitia »