ÎMBARCAȚIÚNE s.f. v. ambarcație. Vezi definitia »

PROBAȚIÚNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation. Vezi definitia »

RADIOSTÁȚIUNE s. f. stație de radioemisiune. (< fr., engl. radiostation) Vezi definitia »

PETIȚIÚNE s.f. v. petiție. Vezi definitia »

DEȚÍNE vb. tr. 1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda. 2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu. ◊ a ocupa o funcție, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest. (după fr. détenir) Vezi definitia »