Definita cuvantului manducație
MANDUCÁȚIE s.f. (Rar) Acțiunea de a mânca. [Gen. -iei. / < lat. manducatio, fr. manducation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu manducație
IMPRECIZÍE, imprecizii, s. f. Lipsă de precizie. – Din fr. imprécision. Vezi definitia »
ștévie (-ii), s. f. – 1. Măcriș (Rumex). – 2. Plantă (Astrantia maior). Sl. štavije (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 366; Conev 44), cf. bg. števa, sb. štablje. – Der. înștevia, vb. (a colora, a vopsi în galben, cu rădăcină de ștevie). Vezi definitia »
MORFONOLOGÍE s. f. Disciplină lingvistică având ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. – Din fr. morphonologie. Vezi definitia »
TRADÚCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. Vezi definitia »
ECOETOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul evaluării comportamentului de supraviețuire al ființelor vii; ecologie comportamentală. (pref. eco2- + etologie) Vezi definitia »