POMPIERÍSM s.n. (Franțuzism) Manieră a artiștilor și a literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos. [< fr. pompiérisme]. Vezi definitia »

NEOVITALÍSM s. n. curent idealist în biologie care pretinde a se deosebi principial de vitalism, înlocuind vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. (< fr. néo-vitalisme) Vezi definitia »

PLURALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia lumea ar fi formată dintr-o pluralitate de realități de sine stătătoare, independente unele de altele. 2. Principiu al democrației care preconizează necesitatea existenței mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între membrii societății și putere, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației. ♦ P. gener. Orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multiplicitate de factori echivalenți, de principii etc. care nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizată prin existența acestei multiplicități. – Din fr. pluralisme. Vezi definitia »

VALDÍSM s. n. elem. valdeism. Vezi definitia »

ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »