CONVERSIÚNE, conversiuni, s. f. 1.Schimbare a condițiilor unui împrumut. 2.Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. 3. (Log., în sintagma) Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiunii subiectului și predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecății. 4. (Chim.) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică în unitatea de timp, exprimată de obicei în procente pe unitate de timp. – Din fr. conversion, lat. conversio, -onis. Vezi definitia »

TENSIÚNE s.f. 1. Starea a ceea ce este întins; întindere. ♦ (Fig.) Încordare; zbucium sufletesc, nervozitate. 2. (Fiz.) Forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare. ♦ Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 3. Diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. (Med.) Presiune exercitată de fluxul sanguin asupra arterelor și asupra inimii. [Cf. fr. tension, lat. tensio]. Vezi definitia »

DISERTAȚIÚNE s.f. v. disertație. Vezi definitia »

ELECTROCUȚIÚNE s.f. Electrocutare. [< fr. électrocution]. Vezi definitia »

TRANSFORMAȚIÚNE s. f. v. transformație. Vezi definitia »