SEDÁN s.n. Tip de caroserie pentru automobile cu un singur compartiment, cu locuri pentru patru până la șapte persoane; autoturism cu o astfel de caroserie; berlină (2). [< engl., fr. sedan]. Vezi definitia »

cârlán (cârláni), s. m. – 1. Mînz de doi ani. – 2. Berbec de un an. Origine necunoscută. Ar putea fi dim. călan, cu r infix (după Lambrior 107; Crețu 327 și Candrea, Elemente, 405, din lat. *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din rom.; din lat. carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); cf. sp. carnero, însă der. este dificilă; din sl. *krdlanŭ, de la krŭdo › cîrd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321). – Der. cîrlănar, s. m. (păstor, cioban). Din rom. este mag. kirlán, kerlany (Edelspacher 16). Vezi definitia »

SEMIURBÁN, -Ă adj. Pe jumătate urbanizat. [< semi- + urban]. Vezi definitia »

SUSEÁN, -Ă, suseni, -e, s. m. și f. (Reg.) Locuitor din partea de sus a unui sat sau a unui ținut. ♦ (Ist.) Locuitor al Țării de Sus (jumătatea nordică a Moldovei, după o veche împărțire administrativă). – Sus + suf. -ean. Vezi definitia »

MEDIÁN, -Ă, mediani, -e, adj. Care se află la mijloc; medial. ♦ Situat la mijlocul unei figuri geometrice. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse vârfului. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [Pr.: -di-an] – Din fr. médian, lat. medianus. Vezi definitia »