Definita cuvantului cârlan
cârlán (cârláni), s. m. – 1. Mînz de doi ani. – 2. Berbec de un an. Origine necunoscută. Ar putea fi dim. călan, cu r infix (după Lambrior 107; Crețu 327 și Candrea, Elemente, 405, din lat. *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din rom.; din lat. carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); cf. sp. carnero, însă der. este dificilă; din sl. *krdlanŭ, de la krŭdo › cîrd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321). – Der. cîrlănar, s. m. (păstor, cioban). Din rom. este mag. kirlán, kerlany (Edelspacher 16).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cârlan
GEDINIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al devonianului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. gédinnien]. Vezi definitia »
crocodilián (-li-an) s. m., pl. crocodiliéni (-li-eni) Vezi definitia »
TRANSMEDITERANEÁN, -Ă adj. Situat dincolo de Marea Mediterană. [Pron. -ne-an. / cf. it. transmediterraneo]. Vezi definitia »
vârsteán (rar) s. m., pl. vârsténi Vezi definitia »
SPONTÁN, -Ă, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neașteptate. ♦ Care acționează cu promptitudine. ♦ Care nu este conștient. [Var.: spontanéu, -ée adj.] – Din fr. spontané, lat. spontaneus. Vezi definitia »