prentoárce, prentórc, vb. III 1. (înv. și reg.) a (se) întoarce, a (se) muta (din nou). 2. (reg.; despre țuică) a distila de două ori sau de mai multe ori; a prefige. Vezi definitia »

binefáce (-c, ăcút), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva). Vezi definitia »

slugulíce s.f. (reg.) sluguliță, sluguță. Vezi definitia »

a face (cuiva) cafeaua expr. a complota împotriva cuiva; a se răzbuna (pe cineva). Vezi definitia »

ce doamne iarta ma inseamna? Vezi definitia »