PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. Vezi definitia »

șerbitór, șerbitoáre, adj. (înv.) 1. (persoană) aservită, șerbită. 2. (persoană) care servește pe cineva, care slugărește. Vezi definitia »

SCARIFICATÓR s. f. 1. mașină rutieră pentru scarificarea șoselelor. 2. mașină echipată cu cuțite-gheare, pentru afânarea adâncă a pământului, a pășunilor și fânețelor. 3. instrument pentru incizii superficiale în piele. (< fr. scarificateur) Vezi definitia »

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se muta dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gâlbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ător. Vezi definitia »

ACORDÓR² s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir) Vezi definitia »