ROSTITÓR, -OÁRE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor. Vezi definitia »

DEMULTIPLICATÓR s.n. Sistem de transmisie care asigură reducerea vitezei. [< fr. démultiplicateur]. Vezi definitia »

PROCURÓR s.m. 1. Magistrat, membru al parchetului (II) [în DN]. 2. Membru al procuraturii care supraveghează justa aplicare a legilor și care susține acuzarea într-un proces ca reprezentant al statului. [< fr. procureur]. Vezi definitia »

INVOCATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face o invocație, care invocă. [Cf. fr. invocateur]. Vezi definitia »

ULTRACONDENSÓR, ultracondensoare, s. n. Condensor folosit la ultramicroscoape. – Ultra- + condensor. Vezi definitia »