isteríe (isteríi), s. f. – Boală nervoasă manifestată prin accese de rîs sau de plîns, convulsii etc. – Var. histerie. Fr. hystérie. – Der. isteric, adj., din fr. hystérique; istericos, adj. (isteric), din ngr. ὐστεριϰός, sec. XIX, înv.; istericó, s. n. (isterie), din ngr. ὐστεριϰόν (Gáldi 203); istericale, s. f. pl. (isterie), din ngr. ὐστεριϰά. Vezi definitia »

CAUZALGÍE, cauzalgii, s. f. Senzație dureroasă de arsură, localizată, de obicei, la mâini sau la picioare, însoțită de tulburări circulatorii și datorată lezării nervilor simpatici din regiunile respective. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causalgie. Vezi definitia »

URODINÍE s. f. micțiune dureroasă. (< fr. urodynie) Vezi definitia »

COCCIGOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a coccisului. (< fr. coccygotomie) Vezi definitia »

INCÍZIE, incizii, s. f. 1. (Med.) Tăietură, secționare făcută într-un țesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical. 2. Tăietură făcută în scoarța unui arbore, cu scopul de a opri și de a dirija o cantitate mai mare de substanțe nutritive către inflorescențe, provocând astfel o creștere mai mare a fructelor și grăbirea coacerii lor. 3. Ornamentare a unui obiect din lut, piatră, metal prin zgârierea în suprafața lui cu ajutorul unui instrument special; ornament astfel rezultat. – Din fr. incision, lat. inciaio. Vezi definitia »