METACÉNTRU s.n. Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. [< fr. métacentre]. Vezi definitia »

VELOMÉTRU s. n. anemometru pentru măsurarea directă a vitezei curentului de aer. (< fr. vélomètre) Vezi definitia »

BALÚSTRU s. m. 1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă. 2. parte laterală a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic. (< fr. balustre) Vezi definitia »

LÚSTRU¹ s. n. Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. ◊ Expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦ Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro. Vezi definitia »

DINAMOMÉTRU, dinamometre, s. n. Instrument pentru măsurarea forțelor. – Din fr. dynamomètre. Vezi definitia »