șcleáfă, șcléfe, s.f. (reg.) 1. bucată groasă de lemn (despicată dintr-un trunchi). 2. felie, bucată (mare). 3. (în forma: sclează) fiecare dintre cele două jumătăți ale capului de porc despicat. Vezi definitia »

páră s.f. (pop.) 1. flacără, vâlvătaie, dogoare. 2. (fig.; înv.) tărie, intensitate. 3. (fig.; înv.) sentiment puternic; înflăcărare, chin sufletesc, dorință chinuitoare, foc. 4. (adv.; pe lângă verbul a roși) foarte intens, foarte tare. 5. (înv.) emanație puternică, exalație. 6. (înv.) sul de fum. 7. (reg.) trăznet. 8. (reg.) tăișul toporului. Vezi definitia »

TRÓMBĂ¹ s.f. 1. Coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală. ♦ Coloană de fum, de praf ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe]. Vezi definitia »

TRÉNĂ, trene. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne. Vezi definitia »

terbentínă (-ne), s. f. – Lichid mirositor obținut din rășina coniferelor. – Var. ter(e)pentin(ă), terebentină, termentin, trementin. Fr. térébentine, contaminat cu germ. Terpetin, cf. it., sp. trementina. Vezi definitia »