STÁTUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua]. Vezi definitia »

pincă, pinci, s.f. (Reg.) Joc în care participanții așezați într-un cerc, stând în picioare, au ca scop suprapunerea prin aruncare a două sau mai multe monede. Vezi definitia »

pârșoácă s.f. (reg.) țuică de calitate inferioară. Vezi definitia »

mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă). Vezi definitia »

cioroáblă, cioroáble, s.f. (reg.) cal bătrân și slab; mârțoagă. Vezi definitia »