ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere. Vezi definitia »

HEMATOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. (Animal) care se hrănește cu sângele altui animal. ♦ Referitor la hematofagie. [< fr. hématophage, cf. gr. haima – sânge, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

ENDOXILOFÁG, -Ă adj. (despre specii animale) care se hrănește cu țesuturile din interiorul lemnului. (< fr. endoxylophage) Vezi definitia »

HIPOFÁG, -Ă adj. Care mănâncă carne de cal. [< fr. hippophage]. Vezi definitia »

podeág, podeáguri, s.n. (reg.) 1. (în forma „podeac”) podeț. 2. (înv.) platou, podiș, tăpșan mai mic. 3. movilă. Vezi definitia »