MACROCÓSM s.n. (Liv.; op. microcosm) Universul considerat în totalitatea sa ca o structură unitară, organică; univers, cosmos. [Var. macrocosmos s.n. / < fr. macrocosme, cf. it. macrocosmo < gr. makros – mare, kosmos – lume]. Vezi definitia »

PARTICULARÍSM² s.n. (Liv.) Caracter intim, specific al cuiva sau a ceva. [Cf. it. particolarismo]. Vezi definitia »

CHIMIOTACTÍSM s.n. Chemotactism. [Pron. -mi-o-. / < fr. chimiotactisme]. Vezi definitia »

ATONALÍSM s.n. Curent sau procedeu care recomandă atonalitatea în compozițiile muzicale. V. dodecafonism. [< fr. atonalisme]. Vezi definitia »

FUNCȚIONARÍSM s. n. tendință birocratică de a considera problemele din punct de vedere individual și nu general. (< fr. functionnarisme) Vezi definitia »