CIRCUMTERÉSTRU, -Ă adj. care înconjură globul terestru; periterestru. (< fr. circumterrestre) Vezi definitia »

mócru (-oácă), adj. – (Trans.) Varietate de cireșe. Mag. makra „varietate de struguri” (Scriban). Vezi definitia »

zaharométru (-me-tru) s. n., art. zaharométrul; pl. zaharométre Vezi definitia »

HIPSOMÉTRU s.n. Instrument care indică înălțimea unui loc prin determinarea temperaturii de fierbere a apei. [< fr. hypsomètre, cf. gr. hypsos – înălțime, metron – măsură]. Vezi definitia »

INCASTRU, incastre, s.n. (tehn.) nume dat găurilor de incastrare a două corpuri solide . (din italiană > incastro). Vezi definitia »