BÚCĂ, buci, s. f. 1. Fesă. 2. Fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului, de la tâmplă în jos. – Lat. bucca „gură”. Vezi definitia »

STREPTOMICINOREZISTÉNȚĂ s. f. însușirea unui microb de a fi devenit streptomicinorezistent. (< fr. streptomycino-résistance) Vezi definitia »

APOSTÍLĂ s. f. rezoluție pusă pe o petiție, pe un act oficial. (< fr. apostille) Vezi definitia »

LEUCÓZĂ, leucoze, s. f. (Med.) Leucemie. ◊ Leucoza găinilor = boală virotică și transmisibilă, răspândită prin ouăle infectate ale găinilor. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucose. Vezi definitia »

BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque) Vezi definitia »