MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic. Vezi definitia »

TURICÉL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu fiori mici, albe sau gălbui (Turritis glabra). – Et. nec. Vezi definitia »

oborél, oboréle, s.n. (reg.) obor mic, țarc. Vezi definitia »

VORSPIEL FÓRȘPIL/ s. n. (muz.) introducere, preludiu, uvertură. (< germ. Vorspiel) Vezi definitia »

HAIDUCÉL, haiducei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui haiduc. – Haiduc + suf. -el. Vezi definitia »