gurár, gurári, s.m. n. (reg.) 1. lucrător la intrarea în ocnă. 2. astupătoare la gura cuptorului. 3. partea războiului de țesut în care se prinde urzeala. 4. bubă în gură. Vezi definitia »

FLEXIONÁR, -Ă adj. (despre cuvinte) care posedă flexiune (2). ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema cuvântului. ◊ flexibil. (după fr. flexionnel) Vezi definitia »

ECHIGRANULÁR, -Ă adj. (Despre roci, materiale etc.) Ale cărui cristale, granule au dimensiuni aproape egale. [Cf. lat. aequus – egal, granulum – granulă]. Vezi definitia »

a trece pe sărindar expr. (intl.) a trece printr-un necaz; a scăpa cu fața curată dintr-o încurcătură. Vezi definitia »

SCRIPCÁR, scripcari, s. m. 1. (Reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârțâit; plopar; cobzar, țigănaș (Saperda carcharis). – Scripcă + suf. -ar. Vezi definitia »