NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producție, prin care se creează produsul folosit pentru întreținerea sa și a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario. Vezi definitia »

EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius) Vezi definitia »

TRIBUNICIÁR, -Ă adj. Referitor la funcția de tribun. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. tribunitien, lat. tribunicius]. Vezi definitia »

VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. Vezi definitia »

AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: a-e-ro-por-tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. Vezi definitia »