SORÍT¹, sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites. Vezi definitia »

șutit, -ă, șutiți, -te adj. (d. lucruri) furat. Vezi definitia »

BETONÍT s. n. bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcămintelor de tunel. (< fr. bétonite) Vezi definitia »

MĂGULÍT, -Ă, măguliți, -te, adj. Satisfăcut, flatat, încântat (în orgoliul sau vanitatea sa). ♦ Înv. Ale cărui calități au fost intenționat exagerate; înfrumusețat. – V. măguli. Vezi definitia »

CEAPRĂZUÍT, -Ă, ceaprăzuiți, -te, adj. Care a fost supus operației de ceaprăzuire. – V. ceaprăzui. Vezi definitia »