NEOCLÁSIC, -Ă adj. 1. Care are ca model arta și arhitectura clasică; referitor la neoclasicism. 2. Curent neoclasic = curent care, afirmând pretinsa capacitate de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele pretins clasice. [Cf. fr. néo-classique, it. neoclassico]. Vezi definitia »

podporúșnic, podporúșnici, s.m. (înv.) sublocotenent. Vezi definitia »

poléșnic (poléșnică), adj. – (Olt.) Întins. Sb. poležati „a se întinde” (Candrea). Vezi definitia »

PEÓNIC, -Ă adj. Referitor la peon². ◊ Rimă peonică = rimă cu accentul pe a patra silabă de la sfârșit. [Pron. pe-o-. / cf. it. peonico]. Vezi definitia »

ENOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la enotehnică. II. s. f. tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. (< fr. oenotechnique) Vezi definitia »