ENARMÓNIC, -Ă adj. (Muz.; despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu numiri diferite. [< fr. enharmonique]. Vezi definitia »

BEILÍC, beilicuri, s. n. 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești. 2. Vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik. Vezi definitia »

METALINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la metalingvistică. ♦ funcție ~ă = funcție a limbajului prin care vorbitorul acceptă codul pe care îl folosește ca un obiect de descriere a discursului său, cel puțin într-un punct particular. II. s. f. disciplină care studiază metalimbajul. (< fr. métalinguistique) Vezi definitia »

ACÉTIC, -Ă adj. (Chim.) Acid acetic = acid organic, rezultat din oxidarea alcoolului etilic; fermentație acetică = proces de fermentație prin care ia naștere oțetul; aldehidă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit în industria materiilor colorante, a parfumurilor etc.; acetaldehidă. [< fr. acétique, cf. lat. acetum – oțet]. Vezi definitia »

PELARGÓNIC adj. acid ~ = acid gras din frunzele de pelargonie. (< fr. pélargonique) Vezi definitia »