BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în țările românești. 2. Cumpărătură de oi (făcută cu de-a sila) pe seama sultanului, la prețuri stabilite dinainte; dijmă (în oi) plătită stăpânirii. 3. Muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii. – Tc. beylik. Vezi definitia »

ELECTROMAGNÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la electromagnetism. ♦ câmp ~ = stare fizică particulară a spațiului în care există, în același timp, un câmp electric și unul magnetic. 2. (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. (< fr. électromagnétique) Vezi definitia »

RASCÓLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII. – Din rus. raskol'nik. Vezi definitia »

PSIHOCRÍTIC, -Ă I. s. m. critic care utilizează psihocritica. II. s. f. metodă de critică literară inspirată de psihanaliză, care studiază frecvența și structura temelor ce definesc personalitatea unui creator. (< fr. psychocritique) Vezi definitia »

XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique]. Vezi definitia »