OMISIÚNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, scăpare, lacună; omitere. [Pr.: -si-u-] – Din fr. omission, lat. omissio, -onis. Vezi definitia »

REMUNERAȚIÚNE s.f. v. remunerație. Vezi definitia »

PREPARAȚIÚNE s. f. v. preparație. Vezi definitia »

TRANSPÚNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta. ◊ (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea inițială. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. (după fr. transposer, lat. transponere) Vezi definitia »

Provine din latina de la Hasnicuri=cuvant cuparcu=urat --> subst. 1.Parte a esofagului ; 2. vb. a hasnicuparcui = a insulta pe cineva,a jigni 3. adj. ex: peisaj hasnicuparcuiesc Vezi definitia »