HÂRÂÍT², -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie, hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. Vezi definitia »

v.Hematocrit Vezi definitia »

schimnicít², schimnicítă, adj. (pop.) care duce o viață de schimnic, retrasă, izolată de lume; pustnicit, sihăstrit. Vezi definitia »

slăhușít, -ă, adj. (reg.) beat de cap, năucit. Vezi definitia »

pomănuít, pomănuíți, s.m. (înv. și reg.) persoană căreia i se dă de pomană, căreia i se face un bine, un serviciu. Vezi definitia »