sâdéșcă, sâdéști, s.f. (reg.) 1. instrument rudimentar de vânturat grăunțele; vântureșcă. 2. (în forma: sideșcă) căuș de metal folosit la moară. 3. (în forma: sudeșcă) lingură de metal sau de lemn. Vezi definitia »

CHENZÍNĂ s.f. Retribuția unei persoane pe (aproximativ) cincisprezece zile. [Pl. -ne. / < fr. quinzaine, cf. quinze – cincisprezece]. Vezi definitia »

SURDOMETÓDICĂ s. f. ramură a surdopedagogiei care studiază metodele și procesele de predare în învățământul special pentru hipoacuzici. (< surdo- + metodică) Vezi definitia »

TREPONÉMĂ s. f. specie de spirochet agent patogen al sifilisului, al febrei galbene etc. (< fr. tréponème) Vezi definitia »

MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.). – Din tc. meșın. Vezi definitia »