ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță chimică care distruge buruienile dăunătoare agriculturii. – Din fr. herbicide. Vezi definitia »

CONOÍD, -Ă, conoizi, -de, adj., s. n. (Mat.) 1. Adj. Conoidal. 2. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. – Din fr. conoïde. Vezi definitia »

-CID Element secund de compunere savantă cu semnificația „care ucide”, „ucigaș”. [< fr. -cide < lat. -cida < caedere – a ucide]. Vezi definitia »

FELDSPATOÍD, -Ă s.m. Mineral având compoziție asemănătoare celei a feldspaților. [Pron. -to-id. / < fr. feldspatoïde]. Vezi definitia »

ETILFLUÍD s. n. amestec de tetractil de plumb cu bromură de metil și naftalină clorurată, folosită pentru îmbunătățirea calităților antidetonante ale benzinei. (< fr. éthylfluide) Vezi definitia »