Definita cuvantului moratoriu
MORATÓRIU s.n. (În economia capitalistă) Amânare de plată a datoriilor unui debitor, acordată de instanțele judecătorești înainte sau după declararea lui în stare de faliment; amânare cu caracter general a plății datoriilor publice sau particulare, acordată prin lege. ♦ Amânare legală a executării obligațiilor financiare internaționale determinată de o situație excepțională (război, calamitate, criză economică etc.). [Pron. -riu. / < germ. Moratorium, cf. fr., lat. moratorium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu moratoriu
ELASMOTÉRIU s. m. rinocer uriaș din cuaternar, cu o protuberanță mare pe frunte și una pe oasele nazale. (< elasmo- + -teriu) Vezi definitia »
stâncíu, stâncíe, adj. (înv.; despre munți, terenuri) stâncos. Vezi definitia »
MERITÓRIU, -IE, meritorii, adj. (Despre acțiuni sau realizări ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reușit, de valoros. – Din lat. meritorius, fr. méritoire. Vezi definitia »
INCÉNDIU s. n. foc mare; pârjol. (< lat. incendium, it. incendio, fr. incendie) Vezi definitia »
SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din tc. simitçi. Vezi definitia »