INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview. Vezi definitia »

PROBATÓRIU, -IE I. adj. propriu să dovedească ceva; probator. II. s. n. procedură de culegere a probelor în justiție. (< lat. probatorium, fr. probatoire) Vezi definitia »

DICÁZIU s.n. Inflorescență cimoasă la care florile se formează în două direcții. [< germ. Dichasium, cf. gr. dichazein – a se divide în două]. Vezi definitia »

PROHIBITÓRIU, -IE adj. (jur.; la romani) edict ~ = edict prin care preotul interzicea anumite lucruri; prohibitiv. (< fr. prohibitoire) Vezi definitia »

REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator. Vezi definitia »