Definita cuvantului moratoriu
MORATÓRIU, -IE adj. Care acordă un termen de plată; în legătură cu un moratoriu. ◊ Dobânzi moratorii = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune moratorii = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației. [Pron. -riu. / cf. fr. moratoire, lat. moratorius].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu moratoriu
iasaccíu, iasaccíi, s.m. (înv.) soldat turc pentru pază; cavaz. Vezi definitia »
SAMÁRIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. samarium]. Vezi definitia »
PRETÓRIU s.n. 1. Reședința pretorului roman; loc unde acesta ținea judecățile. ♦ Prefect al pretoriului = comandant al gărzii pretorienilor. ♦ Cortul comandantului, care se așeza în mijlocul unei tabere romane. 2. Sală de judecată a unui tribunal. [Pron. -riu. / < lat. praetorium]. Vezi definitia »
EINSTEINIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron. ain-ștái-niu. / < germ. Einsteinium, cf. Einstein – fizician german]. Vezi definitia »
HALUCINATÓRIU, -IE adj. Care ține de halucinație. [Pron. -riu. / < fr. hallucinatoire]. Vezi definitia »