Definita cuvantului moră
MÓRĂ s.f. Durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. [< lat. mora].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu moră
SNÁMĂ, snáme, s. f. Pocitanie; monstru. (din sb. znamenje = semn, semnal; dublet al lui znamenie, znamăn și znamen) Vezi definitia »
chirimireáță s.f. sg. (reg.) numele unui joc de copii. Vezi definitia »
coroánă (coroáne), s. f. – Podoabă pentru cap în formă de cerc, cunună. – Var. (înv.) coronă. Lat. corona (sec. XVII). Este dublet al lui cunună. Este posibil să fi intrat în rom. indirect, cf. ngr. ϰορώνη, mag. korona, bg., pol., rus. korona. – Der. (în)corona, vb. (a pune coroana), sec. XVII; coronație, s. f. (înv., încoronare); coronament, s. n. (cornișă), din fr. couronnement; coroniște, s. f. (plantă, Coronilla varia). Vezi definitia »
APARÉNȚĂ s.f. Ceea ce pare pe din afară ; înfățișare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ◊ În aparență = judecând după exterior ; a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă. [Var. (înv.) aparință s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia]. Vezi definitia »
ETNOLINGVÍSTICĂ s. f. Curent lingvistic care susține că limba este un produs al societății și o funcțiune a culturii. – Din fr. ethnolinguistique. Vezi definitia »