OSCILATÓR, -OÁRE s. n. 1. sistem fizic care efectuează oscilații. 2. aparat, dispozitiv care, alimentat de la o sursă de energie (electrică), produce unde electromagnetice. (< fr. oscillateur) Vezi definitia »

AEROREACTÓR s.n. Reactor la care comburantul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat. [Cf. fr. aéroréacteur]. Vezi definitia »

ACORDÓR¹, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir. Vezi definitia »

ONÓR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ŭrile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă. II. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur) Vezi definitia »

VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător. Vezi definitia »