NATURALÍSM s. n. 1. Curent sau tendință în artă și literatură, care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă, prin redarea lor fidelă, prin preferința pentru aspectele urâte, vulgare ale naturii omenești etc. 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul, ridicând natura la rangul de principiu suprem. 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei (evoluție biologică, plăcere etc.), viața morală fiind o prelungire a celei biologice. – Din fr. naturalisme. Vezi definitia »

aboliționísm s. n. 1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului. 2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse. (< fr. abolitionnisme) Vezi definitia »

NECROSADÍSM s. n. necrofilie (1). (< fr. nécrosadisme) Vezi definitia »

HOMOMORFÍSM s. n. (mat.) corespondență univocă între două mulțimi cu aceeași structură algebrică. (< fr. homomorphisme) Vezi definitia »

ATLETÍSM s. n. Ramură a sportului care cuprinde diverse probe de alergări și de marș, de sărituri și aruncări, sau probe combinate, la care participă atleții. – Din fr. athlétisme. Vezi definitia »