Definita cuvantului muzică
MÚZICĂ s.f. 1. Arta de a îmbina în mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. Formație instrumentală; orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. [Var. musică s.f. / < lat., it. musica, fr. musique < gr. mousike – arta poeziei și a cântecului].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu muzică
OCÁRĂ, ocări, s. f. (Pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv). Vezi definitia »
PROGLÓTĂ s.f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele unui vierme inelat. [Cf. fr. proglottis]. Vezi definitia »
ACIDAMÍNĂ, acidamine, s. f. Produs obținut prin transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. – Din fr. acidamine. Vezi definitia »
BIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Proprietatea unor ființe vii de a emite lumină. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioluminescence. Vezi definitia »
PREFECTORÍȚĂ, prefectorițe, s. f. (Rar) Soția prefectului. – Din prefect + suf. -iță (după doctoriță). Vezi definitia »