WÍNDKANTER s.n. Bloc de piatră din regiunile aride modelat de vânt, care prezintă mai multe muchii și fețe. (din germ. Windkanter) Vezi definitia »

chélner (chélneri), s. m. – Ospătar, bărbat care servește într-o cîrciumă, bar sau restaurant. Germ. Kellner (Borcea 181). – Der. chelneriță, s. f. (ospătăriță). Vezi definitia »

giuvaier – GIUVAIÉR, giuvaiere (giuvaieruri), s.n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Var.: juvaiér s.n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher). GIUVAIÉR s. v. bijuterie. giuvaiér s. n. (sil. giu-), pl. giuvaiére Vezi definitia »

ȘTÉCHER s.n. v. ștecăr. Vezi definitia »

sărcinér, sărcinére, s.n. și sărcinéri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung și gros înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și ciobanii atârnă, la țară, diferite obiecte gospodărești; prepeleac, olar, sărcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul și care au diverse întrebuințări: a) trunchi de copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, înfipt în pămînt, pe care se clădește claia de fân; b) fiecare dintre prăjinile legate căte două cruciș și așezate în părțile clăii de fân; c) arac pentru susținut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoană care transportă o greutate, o sarcină. Vezi definitia »