ORTODÓNTIC, -Ă, ortodontici, -ce, adj. Referitor la ortodonție, de ortodonție. – Din fr. orthodontique. Vezi definitia »

MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Stăpânit de melancolie (1); înclinat spre melancolie. ♦ Care exprimă melancolie; care rezultă dintr-o stare de melancolie. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspiră melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care este bolnav de melancolie (2). – Din fr. mélancolique. Vezi definitia »

pâșlíc, pâșlíci, s.m. (reg.) copil mic. Vezi definitia »

AFANÍTIC, Ă, adj. (Geol.) (Despre structura rocilor magmatice) În care constituienții nu pot fi distinși macroscopic. Vezi definitia »

ORTOPÉDIC, -Ă adj. Referitor la ortopedie. [< fr. orthopédique, germ. orthopädisch]. Vezi definitia »