ASTIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului. (< fr. astien) Vezi definitia »

ELISABETÁN, -Ă adj. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci. ♦ stil ~ = stil al Renașterii engleze dezvoltat prin adăugarea unor elemente eterogene pe fondul tradiției gotice anterioare (construcții de o simetrie strictă, excesiv ornamentate, portretul și arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatică e reprezentată de teatrul lui Marlowe și Shakespeare. (< fr. élisabéthain) Vezi definitia »

NORVEGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Norvegia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de norvegieni. (< fr. norvégien) Vezi definitia »

EURAFRICÁN, -Ă adj. referitor în același timp la Europa și Africa. (< fr. eurafricain) Vezi definitia »

PSIHOFIZICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în psihofizică. (< fr. psychophysicien) Vezi definitia »